Anul trecut...

   Se intampla anul trecut la sfarsitul lui ianuarie-inceputul lui februarie.
   Atunci apareau primele intrebari,primele framantari si primele tentative de negare.NU...asa ceva nu era posibil!Nu puteam fi indragostita de el!!Cum puteam sa ma gandesc in mod obsedant la omul care venea s-o mai scoata la ,,plimbari" ocazionale pe panarama aia care era room mate cu mine si cu Ela.Cum puteam fi ,,ametita" de omul de care faceam misto toata ziua cu Ela?
   Dragii mei, in perioada asta se implineste un an de cand eroul blogului meu a devenit stapanul inimii mele,centrul gandurilor mele si sursa principala a tuturor nelinistilor.
   Nici nu stiu cand a trecut acest an,un an in care numar pe degetele de la o mana clipele in care am fost fericita,si tot imi mai raman degete libere.
   E ciudat...m-am schimbat atat de mult incat nu ma mai recunosc.Mi-au pierit zambetul de copil si bucuria de a ma hrani cu lucruri marunte;am devenit o umbra de adult a copilului de alta data,un copil in ambalaj de adult.
  Mesajul asta nu se vrea a fi un post care sa celebreze iubirea(si ce iubire ar putea celebra?).E doar o pagina pe care am scris-o rasfoind filele memoriei si retraind sentimente amestecate.

 P.s:Merita sa ascultati asta: