duminică, 27 mai 2012

...FINAL

Dragul meu,ma dezamagesti.
Dragos de care m-am indragostit eu n-a existat niciodata.
A fost doar o plasmuire a iubirii mele oarbe.


,,Mie mi s-a-ntâmplat ca tuturor oamenilor care trăiesc o ficţiune: te iubeam pentru ceea ce-mi închipuiam că eşti, iar tu, nerespectând legile conspiraţiei, mi te-ai arătat şi-aşa cum eşti. N-ai nici o vină şi nici măcar n-am să-ţi fac vreun reproş pentru „aşa cum eşti”.
Îţi repet, n-ai nicio vină; vina e-a mea că iubeam un om care nu exista."
(Ileana Vulpescu-“Candidaţii la fericire”).



THE END.

16 comentarii:

  1. Si atat? Nu se poate numai atat. Mai voiam actiune ceva... :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu se stie niciodata ce va mai fi...viata e imprevizibila:)

    RăspundețiȘtergere
  3. stiu senzatia..pacat doar ca unele lucruri sunt facute sa se deruleze astfel..

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu e nici trist nici vesel.Asa se intampla de cele mai multe ori.Cred ca fiecare dintre noi, macar o data in viata , ne-am indragostit de propria noasta imaginatie .Daca avem puterea sa recunoastem acest lucru e foarte bine

    RăspundețiȘtergere
  5. SuperTare! "Recunoaștere" zici? E adevărat.
    Mă rog, și nu numai...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Chiar inteleg perfect ce ai scris .. ptr ca traiesc o "dragoste" ca a ta .. dar totusi diferita .. nu?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt atatea povesti asemanatoare,si totusi atat de diferite.

      Ștergere
  7. Foarte adevarat citatul...

    RăspundețiȘtergere

Picaturi de ploaie